Prognoze tulburi pentru 2020
Probabil că anul 2020 va aduce pentru mulţi români doar mulţumirea că PSD nu mai e la guvernare. În rest nimic nou. Încă un an pierdut.
Cum va evolua economia în anul 2020? Să avem aşteptări la acelaşi nivel cu cele de anul trecut? Poate va fi mai bine pe plan local? Întrebări care îţi vin în minte, mai ales după mascarada din ultimele zile: Guvernul s-ar vrea demis pentru a urma alegeri anticipate, iar Opoziţia ameninţă că îl va da jos, dar nu vrea anticipate.
La Iaşi, primarul prezintă, din nou, planşe cu stadioane şi săli de sport şi anunţă iniţiative legislative împotriva poluării la nivel naţional, că pe plan local am rezolvat problema. Cum contracarează USR-PLUS Iaşi aceste proiecte „virtuale”, numai bune de adormit electoratul pe facebook? Lansează în cursa pentru Primărie oameni pe care nu i-ar vota nici măcar simpatizanţii acestor formaţiuni, nu mai vorbim să mai atragă voturi de la nehotărâţi. Ce face PNL Iaşi? Îşi faultează din interior candidatul ce ar trebui să se bată cu Mihai Chirica.
Previziunile pentru România sunt de încetinire a creşterii economice, dar mai rău se prezintă datoria publică şi deficitul bugetar. Conform Comisiei Europene (alte prognoze arată mai rău), creşterea economică va fi de 3,6% din PIB în acest an, cu tendinţă de scădere pentru 2021 (3,3%). Deficitul bugetar va urca la 4,4% din PIB, proiecţia pentru anul următor fiind şi mai sumbră, -6,1%. Datoria publică va creşte cu 5 puncte procentuale în doi ani, ajungând în 2021 la 40,6%. În acelaşi timp, fiind an cu alegeri, presiunea pe buget din cauza măsurilor electorale va fi mare. Deja s-a votat dublarea alocaţiilor pentru copii, iar majorarea pensiilor dă fiori ministrului de Finanţe. Guvernarea PSD a „lărgit” două conducte la care s-a umblat cu oarecare măsură în ultimii 20 de ani: creşterea accelerată a salariilor din sistemul bugetar şi creşterea pensiilor.
Astfel s-a ajuns ca în administraţia publică salariul mediu net să fie cu 2.000 de lei mai mare decât cel din industrie (2.900 de lei). În acelaşi timp, până la mult trâmbiţata majorare cu 40% a tuturor pensiilor, au apărut pensiile „speciale”. Un fost şef de penitenciar are un venit brut de 74.000 de lei pe lună. Adică un fost procuror al regimului comunist primeşte lunar 14.000 de euro! Statul a dat de la buget peste un miliard de lei pe an pentru a acoperi diferenţa generată de aceste anomalii, la care se adaugă încă 200 de milioane din bugetul asigurărilor sociale. Această „conductă”, odată lărgită, e foarte greu de strâmtat. Pensiile nesimţite date de PSD nu mai pot fi luate înapoi. Chiar şi impozitarea lor mai dură (ori progresivă) are şanse să nu treacă de Curtea Constituţională.
Vestea „bună” e că datoria publică este printre cele mai mici din Uniunea Europeană şi, pe termen scurt, ar mai fi loc de împrumuturi. Marea durere este că aceşti bani împrumutaţi nu vor ajunge în investiţii şi proiecte de anvergură de care are foarte mare nevoie România. Mai ales când dobânzile ne vor costa mai mult decât anul trecut, iar o criză venită din exterior poate declanşa rapid un dezastru. Să nu uităm exemplul Greciei unde, după 2008, datoria publică a explodat: în trei ani a urcat cu 60 de puncte procentuale. Deficitul bugetar era în anul 2007 de – 6,7%, iar doi ani mai târziu ajunsese la -15,1%!
Pe plan local, alegerile ar putea aduce o schimbare. Ce vedem acum în Iaşi? Haos urbanistic cu PUZ-urile imobiliarilor de la cumetria primarului, cu blocuri ridicate între case, fără locuri de parcare sau pe spaţii verzi. Mai mult, votul consilierilor a devenit praf în ochi, clădirile depăşind adeseori aprobările iniţiale de înălţime. Poluarea se menţine la cote ridicate în condiţiile în care spaţiile verzi sunt în suferinţă, 18 mp/locuitor. Chiar şi dacă am folosi datele de la recensământ din urmă cu un deceniu, aşa cum vrea primarul, tot nu am depăşi 24 mp/locuitor, sub norma europeană de minimum 26 mp. Să nu uităm de traficul de coşmar la orele de vârf sau de bătaia pe locuri de parcare în cartiere. Lipsa ideilor concrete în Primărie este boală cronică, în schimb edilii stau bine la producţia de proiecte pentru care nu au bani. Traversări subterane sau aeriene, lărgiri de străzi sau chiar artere noi, toate sunt repetate ieşenilor la intervale regulate. Doar că, după un mandat întreg, oamenii lui Chirica nu au reuşit să mute trei stâlpi de curent în Tudor pentru a lărgi bulevardul!
În aceeaşi perioadă, municipalitatea nu a putut să monteze panouri în staţii care să informeze călătorii când vin mijloacele de transport. Nu are rost să mai menţionăm faptul că oraşe ca Timişoara, Cluj sau Oradea au aşa ceva. Sau că primarul din Oradea face exproprieri când are nevoie de teren pentru drumuri sau parcări. Sunt chestiuni concrete care nu au legătură cu apropierea de Viena de care vorbeşte Chirica. În privinţa marilor proiecte rămâne ca şi până acum. De ani de zile se fac planuri pentru o sală polivalentă, dar ieşenii merg la evenimente sportive sau concerte prin ţară. Meciurile României de handbal sau tenis (Cupa Davis) se pot vedea în sala de sport de la Piatra Neamţ, la „numai” 140 km de Iaşi.
O şansă pentru ieşeni ar fi schimbarea acestei administraţii, dar situaţia este complicată. Cu un candidat pus de la Bucureşti, care nu locuieşte în Iaşi, e greu să emiţi pretenţii la fotoliul de primar. Luptele interne din USR şi fricţiunile din PNL Iaşi sunt o mână de ajutor dată actualului primar aflat într-o permanentă campanie electorală. Probabil că anul 2020 va aduce pentru mulţi români doar mulţumirea că PSD nu mai e la guvernare. În rest nimic nou. Încă un an pierdut.
