Călătorie în jurul odăii

Cea mai frumoasă călătorie se face în imaginaţie. Nu sunt primul care spune aşa ceva. Călătorie în jurul odăii mele se intitulează cartea unui franţuz, pe care n-am citit-o, dar care îmi stârneşte, îmi biciuieşte de-a dreptul, imaginaţia. Să stai comod în camera ta, în fotoliu, în faţa computerului, şi să cutreieri globul pământesc… E mai ieftin şi ecologic. Dar la naiba de computer! Prea în culori ireale şi prea turistic este totul pe calculator. Nu vreau să mă iluzionez cu aşa ceva. Vreau să prefir totul prin mintea mea.

Uite, o carte de Somerset Maugham de pe masă mă transportă la Honolulu, nume care este asociat în mintea europenilor culţi cu lucruri atât de frumoase şi fermecătoare. Văd lumea pestriţă a străzilor: americani, ignorând clima, în haine negre, gulere scrobite, cu pălării de fetru sau meloane; apoi indigenii kanaka, cu pielea cafeniu-deschisă, cu părul creţ, doar în cămaşă şi pantaloni; apoi metişii îmbrăcaţi în culori ţipătoare, cu pantofi lucioşi de lac; pe urmă japonezii cu zâmbetul lor umil, cu femeile la un pas în urma bărbaţilor şi cu copilaşii japonezi în costumaşe viu colorate, cu capetele rase ca-n palmă, ca nişte păpuşi pitoreşti.

Poate prin mulţimea asta pestriţă să întrevăd cu ochii sufletului cum se strecoară chinezul acela cu ochi ficşi, de exaltat, un croitor, care coase rochiile unei vestite artiste de cabaret şi care este îndrăgostit lulea de ea, vine în casa ei doar să-i probeze rochiile, putând-o astfel atinge când şi când cu degete fine în timpul probei, împungând acele cu infinită grijă în mătasea subţire, doar atât, doar de atâta atingere are parte croitorul îndrăgostit, dar el se mulţumeşte şi aşa, însă ea nu îl ia în seamă deloc, nu ştie de dragostea lui, nu intuieşte măcar; trăieşte în râsetele cabaretului, în complimentele celorlalţi bărbaţi vicleni adulatori şi-n efemerul vieţii spumoase şi înşelătoare ca un balonaş de şampanie, iar în inconştienţa ei face tot felul de prostii, lucrurile îi merg tot mai rău, e plină de datorii, dar de fiecare dată este salvată ca prin miracol în ultimul moment, fără ca ea să ştie că salvarea îi vine din partea modestului croitor care o iubeşte în continuare în felul său mocnit; iar artista ajunge o depravată, se prostituează ca să poată trăi, e îmbătrânită prea devreme şi săracă, o hoaşcă ocolită de toţi din lumea spectacolelor; şi atunci, abia atunci, în pragul morţii, ea află că cel care a stat mereu în preajma ei, a iubit-o şi a ajutat-o fără să ceară nimic în schimb, a fost croitorul, dar totul este prea târziu, prea târziu.

Sau, uite, uitându-mă la o icoană de pe perete cu Sfântul Gheorghe pot călători uşor, fără efort, în Rusia icoanelor lui Tolstoi şi Dostoievski. Să străbat imensele ei păduri de mesteceni cu tulpina albă şi cu biserici tot albe, cu turle sub formă de ceapă, să străbat Volga cea largă cu edecarii, iar în cârciuma cea ticăloasă de la capătul unui sat înşirat pe malul apei să mă ţin de băutură cu oameni dubioşi îmbrăcaţi în cojoace, să bufnim căciulile de pământ şi să ne certăm pe probleme existenţiale, să ne luăm de piept şi să ne spunem unora în faţă altora cât de ticăloşi suntem şi de slabi, în timp ce o haziaikă râzătoare să ne servească cu votcă, cu hamsii şi blinele, după care să-mi cânte cântece ţigăneşti până ce voi plânge în hohote de amarul ăsta de viaţă şi vom arunca ulcelele în foc; iar pe urmă să stau pe movila de pe care Napoleon a îmbrăţişat cu privirea pentru prima data Moscova cu miile ei de turle-cepe; şi să cobor apoi pentru a întâlni oameni pe care-i cunosc mai bine ca pe proprii mei prieteni, pe Alioşa sau pe Vronski, bunăoară, iar Nataşa Rostova să mă invite cu inima de căprioară tremurândă la primul ei vals.

Acestea şi multe altele sunt cele mai fericite călătorii, în papuci şi halat, în jurul odăii tale. Aici nu-ţi vei pierde niciodată iluziile pe care le nutreşti. Impresiile din aceste călătorii din jurul căminului sunt infinit mai complexe decât impresiile din realitate. Ca să nu mai spun că eviţi astfel o mulţime de neajunsuri: oboselile, schimbatul mijlocului de transport, pierderea trenului sau avionului cu toate necazurile ce decurg de aici, vreun pasager mirosind a usturoi sau alcool sau vai! vreun război izbucnit cine ştie cum şi unde şi tu aflându-te la mijloc şi suportându-i consecinţele fără să fii vinovat cu nimic.

Da, da, cel mai înţelept este să călătoreşti în imaginaţie. Andre Heller spune (iar mie îmi spune chestia asta domnul Orlando Balaş): Die wahren Abenteuer sind im Kopf. Adevăratele aventuri sunt în mintea noastră.

Şi totuşi, când mă gândesc la euforia voiajului adevărat…

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist