Ţintele PNL: una din două? (II)
Foarte probabil, PNL va avea nevoie de negocieri intense şi va trebui să facă promisiuni ample în privinţa cooperării electorale şi post-electorale, dacă doreşte să obţină dizolvarea parlamentului.
Angajându-şi răspunderea asupra proiectului de lege ce ar reinstitui turul secund pentru alegerea primarilor, guvernul porneşte cronometrul în cursa la capătul căreia PNL speră să obţină ambele beneficii dorite: primari aleşi în două tururi şi alegeri legislative anticipate care să fie organizate rapid.
În privinţa turului secund, liberalii şi celelalte partide care susţin proiectul trebuie să obţină o dublă aprobare: verdictul Parlamentului va veni primul, cel al Curţii Constituţionale (CCR) – dacă moţiunea de cenzură va eşua – va mai întârzia. Cel mai probabil, însă, CCR va încerca să tranşeze rapid chestiunea, pentru că misiunea ei este aceea de a promova un cadru cât mai clar pentru desfăşurarea localelor. În orice caz, indiferent de rezultat, în câteva zile tema va ieşi de sub controlul politicienilor şi nu ne va rămâne decât să aşteptăm hotărârea Curţii.
Nu putem anticipa acum ce se va întâmpla cu cealaltă dorinţă împărtăşită de PNL şi de alte câteva partide, aceea ca preşedinţii consiliilor judeţene să fie aleşi de consilieri. În mod normal, un amendament în acest sens ar putea fi prezentat în legislativ, guvernul l-ar accepta (conform art. 114, al. 3 din Constituţie) şi probabil că aceasta nu ar influenţa prea mult votul: tot PSD şi UDMR, iniţiatoarele moţiunii de cenzură, ar fi singurele formaţiuni cu adevărat deranjate. Dar nu este la fel de clar dacă şi CCR ar accepta această prevedere, cu cinci luni înainte de alegeri.
Motivul este acela că există o mare diferenţă, din punct de vedere al teoriei democratice, între semnificaţia adăugării unui al doilea tur la votul popular (la primari) şi cea a eliminării votului popular (la preşedinţii consiliilor judeţene). Desigur că aceasta din urmă ar duce la o configuraţie perfect constituţională, un sistem cu care publicul este familiarizat din perioada 1992-2004. Dar schimbarea nu s-ar produce prin extinderea oportunităţilor de participare populară – argumentul-cheie pe care liberalii îl folosesc pentru reintroducerea turului secund la primari. Din contra, s-ar putea spune, trecerea la votul indirect pentru preşedinţii CJ ar reprezenta o restrângere a respectivelor oportunităţi.
Curtea ar putea raţiona în felul următor: deşi recomandările Comisiei de la Veneţia nu sunt obligatorii, singurele modificări last-minute pe care le susţinem sunt cele care extind participarea. În consecinţă, proiectul nu poate intra în vigoare tocmai din cauza prevederii referitoare la preşedinţii CJ. Specialiştii în drept constituţional şi în procedura parlamentară ne-ar putea spune mai multe despre consecinţele unui răspuns de acest tip şi despre şansele ca lucrurile să fie corectate în timp util pentru ca liberalii să-şi atingă principalul obiectiv al acestei modificări legislative: primari aleşi în două tururi.
Pe de altă parte, PNL nu are nevoie să aştepte un eventual verdict întârziat al CCR în chestiunea primarilor pentru a declanşa procesul anticipatelor – mai corect spus, procesul ce ar putea duce la dizolvarea parlamentului şi la alegeri legislative anticipate. Să facem abstracţie, pentru moment, de chestiunea pensiilor speciale ale parlamentarilor: ar putea veni o nouă angajare a răspunderii pe un text care să-i dezlege pe senatori şi deputaţi de ataşamentul faţă de actualul mandat. Aceasta ar presupune că guvernul este capabil să vină în timp scurt cu un proiect de lege care să satisfacă foarte, foarte multe exigenţe – în primul rând pe aceea de a-i trata corect pe militari.
Problema este, însă, aceea că nu toţi aliaţii săi în chestiunea primarilor îi stau alături şi într-o eventuală încercare de grăbire a scrutinului parlamentar. Pentru ca un asemenea proiect să treacă ar trebui convinşi liderii şi parlamentarii unor formaţiuni precum PMP şi poate ALDE, în paralel cu menţinerea interesului alianţei USR-PLUS, care în prezent pare să traverseze o serioasă criză de creştere. Nu este deloc simplu, nici chiar pentru formaţiunile mari, să poarte două campanii simultan sau la un interval foarte mic de timp. La fel de problematică este, chiar pentru formaţiunile experimentate, combinarea sau juxtapunerea a două campanii în care porneşti de pe poziţii diferite (spre exemplu, cineva este în opoziţie la nivel local, dar la palierul central sprijină guvernul).
Nu este simplu şi, foarte probabil, PNL va avea nevoie de negocieri intense şi va trebui să facă promisiuni ample în privinţa cooperării electorale şi post-electorale, dacă doreşte să obţină dizolvarea parlamentului. În mod normal, un asemenea proiect nu se poate realiza fără garanţiile preşedintelui Iohannis, iar exigenţele ar fi şi mai mari dacă se doreşte o rezolvare rapidă – spre exemplu, una care să permită desfăşurarea simultană a alegerilor legislative şi locale.
