Cuvinte precum incertitudine sau instabilitate – prezenţe vechi în vocabularul politicii – ne vor însoţi şi pe durata anului 2020.
La început de ianuarie, putem încerca o trecere în revistă a câtorva teme politice importante ce ne-ar putea reţine atenţia în acest an. Dat fiind spaţiul în care trebuie încadrată, nu putem intra în detalii şi va trebui să amânăm sublinierile şi nuanţările, dar săptămânile şi lunile următoare ne vor oferi destule ocazii să discutăm pe larg despre aceste subiecte. În orice caz, cuvinte precum incertitudine sau instabilitate – prezenţe vechi în vocabularul politicii – ne vor însoţi şi pe durata anului 2020.
Dacă ne referim la politica internă, e de aşteptat ca opinia publică să-şi îndrepte tot mai mult atenţia către politicile economice guvernamentale, pe măsură ce tema justiţiei şi a statului de drept va deveni mai puţin controversată. În mod normal, reintrarea în logica electorală ne va face să urmărim cu prioritate eforturile cabinetului (sau cabinetelor) de a gestiona o situaţie economică dificilă, respectând angajamentele asumate, adesea în scopuri electorale, de vechii guvernanţi. Apoi, mai ales în zonele defavorizate din punct de vedere al infrastructurii, va continua presiunea pentru investiţii guvernamentale de natură să încurajeze dezvoltarea, provocând – după caz – emoţii, speranţe şi dezamăgiri.
Cel de-al doilea punct de interes este reprezentat, evident, de alegeri şi campaniile ce le vor preceda. Prin comparaţie cu 2019, mizele sunt mai mari, pentru că vorbim de guvernarea propriu-zisă a comunităţilor (naţională şi locale). Fără a comenta aici efectele electorale ale anului 2019, scorurile din sondaje sau alte aspecte concrete, merită să observăm că mediul politic este definit nu doar de incertitudine în privinţa rezultatelor, o caracteristică obligatorie a democraţiei, ci şi de incertitudine în privinţa procedurilor. Dacă va fi sau nu modificat pe ultimii metri sistemul electoral pentru alegerile locale sau dacă se va recurge la ficţiunea celor două respingeri consecutive pentru a provoca legislativele anticipate, iată întrebări neobişnuite într-o democraţie consolidată. Dar, desigur, România nu poate fi etichetată astfel, ceea ce ne duce la o discuţie care excede spaţiul şi scopul acestui articol.
Trecând la peisajul european, probabil că publicul românesc va fi interesat de şansele ca ţara noastră să intre pe un culoar care ar duce, în final, la eliminarea monitorizării speciale în chestiuni ce ţin de justiţie şi statul de drept (clauza MCV). Pe lângă această chestiune punctuală, vom urmări cel puţin două procese importante. Primul se referă la viitoarele negocieri cu britanicii, după ieşirea Regatului Unit din UE, un subiect important pentru toţi cei ce doresc să studieze, să muncească ori să facă afaceri în Marea Britanie. Desigur că vor fi nenumărate alte puncte importante ce merită analizate, pentru că aceste tratative vor fi lipsite de tensiunea celor care au concretizat Brexit-ul, dar sunt mai ample şi mai dificile.
Debutul anului 2020 este, din multe puncte de vedere, începutul activităţii noilor autorităţi ale UE şi al interacţiunii acestora cu liderii naţionali. Fără a ne aştepta la străpungeri rapide pe frontul integrării, vom urmări cu precădere modul în care Comisia, sub conducerea doamnei Ursula von der Leyen, va încerca să-şi îndeplinească angajamentele. De asemenea, vom urmări dacă şefii de state şi guverne, mulţi dintre ei confruntaţi cu mari probleme politice interne, vor reuşi să se coordoneze şi să confere Uniunii Europene o pondere mai semnificativă pe plan global, mai ales în domeniile asociate securităţii internaţionale.
Şi în acest an, publicul românesc va fi preocupat de problematica securităţii, inclusiv de modul în care evenimente petrecute în alte părţi ale globului vor influenţa regiunea noastră. Evenimentele recente din Orientul Mijlociu şi zona Golfului Persic ne sugerează că din această zonă vin riscuri şi ameninţări ce nu ne ocolesc şi nu ne pot lăsa indiferenţi. Vom vedea, în zilele şi săptămânile următoare, cât de dramatică se va dovedi – şi ce alte consecinţe va avea – tensionarea raporturilor între Washington şi Teheran. Până atunci, trebuie să sperăm că în competiţia pentru atenţia şi interesul publicului vor învinge abordările oneste şi echilibrate, care nu încearcă să-şi însuşească în mod eronat sau fraudulos forţă predictivă şi care nu manipulează spre a provoca frică sau ură.
Putem anticipa şi o creştere a atenţiei şi interesului publicului nostru pentru tema schimbării climatice, aşa cum o dovedeşte deja emoţia provocată de incendiile din Australia. Tot mai mulţi români vor participa la conversaţia globală şi trebuie să ne aşteptăm la o intrare a acestui subiect pe agenda politică internă. Vom deveni mai interesaţi de iniţiativele UE şi, pornind de la propriile experienţe, vom ajunge la nevoia de politici publice naţionale şi la importanţa abordărilor echilibrate, capabile să evite aroganţa ideologiei.
În fine, dar nu în ultimul rând, anul 2020 ne aduce thriller-ul electoral american, cu alegeri prezidenţiale, legislative şi pentru diverse alte demnităţi la nivel de stat sau locale. Vom discuta despre competitorii democraţi şi şansele lor, dar mai ales despre Donald Trump – în registrul deja cunoscut. Preferinţele şi opţiunile noastre contează mai puţin, dar este bine să reflectăm şi să discutăm despre relaţia cu SUA, despre parteneriatul strategic bilateral şi coeziunea NATO, despre colaborarea în multe alte privinţe. În final, însă, esenţial este spectacolul şi nu e nimic nepotrivit sau frivol în a-ţi dori şi aşa ceva. Spectacolul a fost mereu un însoţitor fidel al politicii, în societatea liberă.
