Politicienii români dispar în superficialitate

Febra alegerilor locale începe să se facă simţită în minţile politicienilor noştri. Intrăm în plin iarmaroc politic. Ei dau şi dau pentru a ajunge pe liste, apoi promit şi iar promit, fără ca românul să se bucure de un trai mai bun.

„Noii” liberali se chinuie săracii să-i convingă pe colegii lor pesedişti să accepte modificarea legii privind alegerea primarilor. Cum capacitatea lor de persuasiune nu dă roade, şi-au îndreptat atenţia către sănătatea românului şi propun înfiinţarea unei noi agenţii, Agenţia Naţională de Prevenţie în Sănătate (ANPS).

Anunţată de doamna copreşedintă, Alina Gorghiu, iniţiativa pare să-i aparţină reputatului şi rutinatului contabil, domnul Nicolaescu. Domnia sa a mai condus cu ceva ani în urma Ministerul Sănătăţii, când din dragoste de breaslă a „implementat” la conducerea spitalelor tot felul de contabili, zis manageri pentru simplu fapt că doctorii nu ar avea cunoştinţe de management. Rezultatele se văd astăzi în toată splendoarea lor, domnii manageri duc o viaţă de lux, iar pacienţii s-au obişnuit cu suferinţa. Din declaraţiile exministrului înţelegem că în urma unei analize amănunţite a identificat problemele din sănătate, iar problema cheie este prevenţia. Ideea în sine este foarte bună, însă se naşte o întrebare. Sistemul nostru de sănătate este capabil să susţină şi să suporte implementarea acestui proiect? Nici vorbă, mai totul este la pământ. Majoritatea spitalelor stau să cadă, sunt de ani de zile adevărate şantiere ce nu se mai termină. Dacă ne uităm la noi în curte, Spitalul Universitar „Sfântul Spiridon”, de ani de zile, este un şantier ce nu se mai termină, probabil banii sunt problema şi nu prevenţia. Doamne fereşte de un „Colectiv” şi la Iaşi, că nici salvările cu bolnavi nu au cum intra în incinta spitalului. E plin de tuneluri bălţate, maşini parcate, mizerie peste tot, în schimb te poţi plimba printre ruine pe aleea Speranţei. Despre medici numai de bine, mulţi au fost, puţini au mai rămas. Dotare cum se cuvine în secolul douăzeci şi unu, doar în marile oraşe găsim, în rest toate-s de la ’48. Banii mereu sunt pe terminate, nu ajung nici cum, doar prin comisioane îi mai văd unii! Înfiinţarea acestei agenţii şi derularea programului în sine necesită o finanţare de 660 de milioane de euro. Poate susţine guvernul României o aşa investiţie, sau se pune de o nouă afacere?

Dar iată ce spun iniţiatorii:

„Intenţia noastră este aceea de a crea iniţial un mecanism de bonificaţii care să fie coroborat, în primă etapă, cu acţiuni susţinute de informare a beneficiarilor despre măsurile de prevenţie. Într-o etapă ulterioară, probabil într-un termen rezonabil de cinci ani, să fie implementate şi aplicate măsurile penalizatoare”.

Deci şi bolnav de cancer şi penalizat de către cei care ar trebui să te îngrijească. De ce se mai plătesc asigurările de sănătate? Acest stat inept ar trebuie să ştie că viaţa omului are un preţ.

Cum se va realiza informarea, implementarea, atâta timp cât în Romania mai avem sate neelectrificate, infrastructura este la pământ ca şi sistemul de sănătate în sine. Un asemenea proiect presupune un risc financiar, o responsabilitate financiară şi una organizatorică. Cine şi le asumă? Medici nu avem, asistentele şi ele trec rânduri, rânduri graniţele spre occident, ca să nu mai vorbim de nivelul de educaţie a românilor. În concluzie nu este cu cine şi cu ce. Tehnic vorbind, depistarea unui cancer, a unei afecţiuni endocrinologice, a unei cardiopatii ischemice se poate realiza astăzi în orice cătun sau prin micile spitale orăseneşti, când totul e ca pe vremea raioanelor?

Din nefericire, iniţiativa domnului Nicolaescu nici nu a intrat bine în dezbatere, că a şi fost atacată din toate părţile şi demontată capitol cu capitol. Sortită amânării, dacă nu chiar pieirii, la fel cu o altă iniţiativă ce i-a aparţinut tot domniei sale privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei, care după prima etapă a rămas agăţată undeva prin Ministerul Sănătăţii de atunci.

Pesediştii domnului Dragnea au atacat furibund această iniţiativă, la fel ca pe legea alegerii primarilor din două tururi. De fapt în PSD ne întâlnim numai cu surprize, surprize. Domna Rovana Plumb e eliberată din funcţia de Preşedinte a Consiliului Naţional, primarul Negoiţă cedează scaunul doamnei Firea pentru a putea candida la primăria Capitalei. Ajunşi în funcţie, li se ridică scaunul la cap ceea ce nu înseamnă că au şi scaun la cap. Cum toţi sunt plăsmuiţi din acelaşi aluat, şeful PSD nu face opine separată şi promovează Legea Dragnea sau Legea defăimării, ce prevede sancţiuni pentru cei care defăimează persoane fizice sau grupuri sociale. Altfel spus, se doreşte o blocare a declaraţiilor deranjante din societate, care pot leza imaginea şi prestigiul distinşilor noştri politicieni. Sancţiunile, adică amenzile vor fi aplicate de către Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, un for ce ar urma să fie înfiinţat în cadrul Consiliului pentru Combaterea discriminării şi bine înţeles numit tot politic. După promulgare, despre ei, numai de bine. Suntem membrii UE, dar ne inspirăm de la unul  Kim Jong, internetul la control.

Emil Stratan este curator expoziţii de artă şi publicist