Profesorul Mircea Nedea: „Dacă elevul nu face pregătire particulară, atunci el este un elev ratat”

Sursă foto: vice.com

Profesorul Mircea Nedea este unul dintre cei mai apreciaţi profesori din judeţ, cunoscut atât pentru profesionalism, dar şi pentru dăruirea faţă de meseria de dascăl. Şi-ar fi dorit să devină medic, însă posibilităţile financiare nu i-au permis acest lucr. Ajuns la catedră însă, şi-a propus să-şi dedice eforturile elevilor şi chiar a pornit acum opt ani un program gratuit pentru elevii care îşi doresc să dea admiterea la Univeritatea de Medicină, dar nu îşi permit meditaţii în particular. Profesorul Mircea Nedea cunoaşte sistemul de învăţământ de zeci de ani. A şi lucrat într-o comisie naţională, la reforma din educaţie. Vede însă „dezastrul” de astrăzi din Învăţământ, cum sistemul „umileşte” profesorii şi-i „condamnă” pe elevi.

Este dezastru! Sărăcie lucie!

– Acum, după mai multe creşteri salariale, mulţi invidiază salariile profesorilor, iar sistemul de învăţământ a devenit mai atractiv. Acum, dacă aţi fi proaspăt absolvent, aţi rămâne în sistemul de învăţământ?

După cum ştiţi, eu nu am vrut învăţământ, ci medicină, însă aşa s-a nimerit. Eram tânăr, profesor la ţară… Aveam cam 1.700 de lei pe lună. Evident, cu banii ăştia nu am putut să fac nimic. Mai făceam şi naveta. Şi cred că aşa fac şi cei de acum. Sunt profesor metodist şi mai merg pe la ţară. Este dezastru! Sărăcie lucie.

– Deci nu ar exista motivaţie nici acum.

Pentru a fi profesor? Nu, categoric nu. Ca să fii profesor la ţară sau oriunde salariile sunt foarte mici. Oamenii doresc să ducă o viaţă decentă. Nu vor să-şi facă vile. Românul nu are tendinţa asta, de a avea. Românul vrea o familie şi o viaţă decentă şi să nu fie înjosit. Salariile în învăţământ sunt foarte mici, mai ales pentru începători. Este adevărat, acum, după 40 de ani de învăţământ, am aproape 1.000 de euro, însă 1.000 de euro trebuia să-mi dea la început, acum ce să mai fac? Copiii mei sunt la casele lor, au familii. Nu aş putea spune că îmi prisosesc. Orice om vrea ca la pensie să poată să se plimbe sau să facă altceva, aşa cum se întâmplă în toată lumea occidentală. Nu cred că noi vom putea face asta pentru că după cum merg acum lucrurile va fi greu.

– Pentru a atrage tineri mult mai bine pregătiţi şi motivaţi în sistem este nevoie prin urmare de salarii mult mai motivante.

Sigur că da. Salariile la început să fie foarte mari, aşa cum sunt la medici. Am un fost elev care este medic rezident. Ar trebui procedat ca la medicii rezidenţi. Avea sub 2.000 de lei şi mi-a zis medicul rezident, după prima majorare, că a ajuns la peste 4.000 de lei şi a spus că se declară mulţumit. De ce nu se poate face şi la profesor? Eu mai merg în mediul rural şi să ştiţi că este dezastru. Ca metodist merg în diverse şcoli şi este de-zas-tru! Am fost la o şcoală, mergând spre sudul judeţului. Au tăiat un copac din curtea şcolii şi a fost pus să ţină tavanul şcolii. Prefer să nu zic satul, dar este dezastru peste tot.

– Tot referitor la salarii, chiar dacă cele din sistemul medical s-au mărit, medicii continuă să plece din ţară. Liviu Oprea, preşedintele Colegiului Medicilor Iaşi, spunea în urmă cu câteva săptămâni că banii sunt, de fapt, cam al treilea motiv al plecării tinerilor medici.

Nu, banii sunt principalul motiv. Înainte de măririle salariale acesta era principalul motiv. Iar acum pleacă în continuare pentru că sunt apreciaţi şi recompensaţi. Noi avem foarte buni specialişti, iar noi românii suntem deştepţi, foarte deştepţi, şi nu este o chestiune de naţionalism ieftin. Eu am fost în Anglia acum ceva timp, întâmplător, şi, la un cerc la care a participat foarte multă intelectualitate, un englez spunea că „ce ne-am fi făcut noi, englezii, dacă nu veneau aceşti copii români?” referindu-se la medici. Erau foarte încântaţi de nivelul de pregătire şi sunt plătiţi foarte bine pentru munca lor.

Ecaterina Andronescu este nevinovată. Primeşte directive

– Avem un „nou vechi” ministru al Educaţiei, Ecaterina Adronescu. Cum vă explicaţi toate declaraţiile controversate, dorinţa ei de a aduce noi schimbări, noi modificări.

Este complet nevinovată. Am avut ocazia o singură dată să o întâlnesc la o comunicare cu profesorii la Liceul de Artă „Octav Băncilă”, asta cu ani în urmă. Era un cerc mai restrâns şi a vorbit despre sistemul de învăţământ. Din ceea ce am concluzionat, ea este o femeie deşteaptă, pregătită, foarte pregătită. Aveai ce să discuţi pe orice domeniu. Însă în momentul în care începi să faci o reformă, să ştiţi că nu face doamna reformă. Doamna Ecaterina Andronescu face reformă aşa cum am făcut eu când eram în Comisia Naţională, în limita unor directive. Însă de unde vin aceste directive? Cine vrea să distrugă sistemul de învăţământ? Doar mă întreb, pentru că eu o ştiu o femeie foarte deşteaptă, foarte pregătită, dovadă că este şi apreciată ca specialist. Însă în momentul în care a trecut la politică începe să te doară encefalul. Înseamnă că doamna primeşte directive pentru că altfel nu pot să-mi explic. Aşa cum eram noi la Comisia Naţională, făceam reformă şi ne trezeam că venea ceva gata pregătit şi nu aveai voie să modifici. Atunci am şi avut o reacţie, cum este posibil să scoţi jumătate din regnul animal?

– Şi atunci, dumneavoastră şi colegii dumneavoastră din Comisia Naţională aţi fost chemaţi doar pentru semnătură?

Nu, noi încercam să facem ceva, inspectorii se opuneau. Vorbim de anii 2001 – 2002. În 2002 nu am mai avut ce căuta, eram rău de gură. Aşa s-a lucrat. Programa venea de undeva. De unde venea? Marţienii? (n.r: râde). Altfel nu pot să-mi explic, pentru că acolo eram oameni foarte capabili, oameni culţi, cu experienţă în învăţământ. „Nu, nu, asta nu este esenţial. Asta nu se poate schimba”, aşa ni se spunea. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, de acolo veneau directivele.

– Iar lucrurile se întâmplă la fel şi acum? Ministrul nu are niciun cuvânt de spus?

Acum nu mai ştiu care este formula. Eu am lucrat până în 2002. Nu mai ştiu care este sistemul şi felul de a lucra, dar dacă lucrurile sunt la fel cum le-am prins eu, şi mă bucur că m-au dat afară, înseamnă că el vine de undeva. Cineva are interesul să fie prost, pentru că eu nu pot să pricep ce se întâmplă. Nu mai ştiu cum sunt lucrurile, am lucrat acum mai bine de 15 ani, însă probabil s-au perpetuat lucrurile. Iar noi avem oameni foarte capabili, avem oameni de o capacitate extraordinară, dar nu sunt puşi pe poziţii de decizie. O fi o decizie politică, dar asta ce înseamnă? Încotro mergem?

– Pentru a face învăţământul românesc performant putem împrumuta un sistem din afară? De exemplu se tot vorbeşte de sistemul finlandez de învăţământ.

Nu cunosc sistemul finlandez. Am văzut doar un reportaj. Atât ştiu, că elevii erau de vârste diferite la clasă şi li se dădea o temă. Nu ştiu, mie mi-ar fi frică să împrumut un asemenea sistem. Însă, după experienţa pe care o am, trebuie să te gândeşti la finalitatea sistemului tău de învăţământ. Este important să analizăm şi ceea ce urmăresc cei care au gândit sistemul finlandez de învăţământ. E important să te gândeşti ce ştiu elevii să facă după ce termin un ciclu. Nu mă pot opune unui sistem pentru că nu am idei fixe.

– Deci este nevoie să pliem un sistem pe societatea românească, nu să împrumutăm orbeşte unul.

Categoric. Câte nu avem noi diferit faţă de Finlanda? Eu am parcurs sistemul acela vechi despre care se spunea că este prost. Însă era un sistem după Spiru Haret, de la simplu la complex. Iar acest lucru este valabil în orice cunoaştere. Aici nu poţi să spui că vrei să inventezi tu ceva pentru că nu poţi.

– Şi atunci ce putem face? Despre sistemul vechi se tot spunea că stresează copilul.

Asta poate pentru că s-au introdus lucruri noi, fără utilitate, în programa şcolară. Aici specialiştii, şi nu mă refer la cei numiţi politic, ci cu adevărat specialişti, ar trebui să aducă schimbări. Însă noi nu mai avem cadre de specialitate, noi avem oameni politici. Eu am lucrat la Comisia Naţională şi vă spun că lucram la programele şcolare. Primul meu şoc, pentru că mai apoi m-au dat afară, a fost la clasa a IX-a, când am zis că dacă facem reformă atunci să facem reformă. Şi ne-am gândit pentru toată perioada liceului ce urmărim, pe clase, la disciplina Biologie. La a IX-a am început cu celula, însă la clasa a X-a a venit o programă de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. A venit programa făcută de acolo, deşi noi eram însărcinaţi să o facem. O programă care era impusă. Deci noi, Comisie Naţională, care ar trebui să facă reformă, trebuia să modificăm, dar nu foarte esenţial.

– O virgulă, un punct.

Pe cuvânt. Ştiţi unde s-a ajuns, pentru că mai apoi m-au şi dat afară pentru că nu am mai putut să rămân acolo. S-a ajuns ca la clasa a X-a, discutând despre animale şi plante, nu se discută despre nevertebrate. Nevertebrate cu care te întâlneşti ca dăunători. Deci tu nu ştii nimic despre ele, ci doar despre vertebrate. La clasa a IX-a faci biologie generală, procariote, bacterii, mai apoi protiste şi cele cinci regnuri, însă când ajungi să dezvolţi funcţiile pe sisteme la clasa a X-a nu există nevertebratele. Habar nu are omul dacă are sau nu musca schelet, are oase, nu are, există râmă sau nu. Elevul face doar vertebratele. Deci programele veneau impuse. Impuse să distrugă sistemul de învăţământ sau impuse doar pentru că nu aveau cunoştinţe? Iar ca specialist dacă doreai să inervii nu puteai schimba esenţialul.

Trebuie schimbat totul în sistem

– La proiectul preşedinţiei, România Educată, au fost chemaţi la masa de discuţii oameni extrem de capabili din universităţi, oameni din sistemul preuniversitar. Totuşi, cele două propuneri lasă de dorit în privinţa mai multor aspecte.

Păi totul depinde de politic. Degeaba mergi acolo şi ai idei, contează cine trage concluzia. Nouă ani am lucrat în acea comisie. Veneau nişte colegi tineri de rămâneai uimit de capacitatea pe care o aveau, oameni de foarte mare valoare. „Nu, dar nu se poate”, „nu, dar nu trebuie umblat prea tare aici”, astea erau replicile. Dar de ce măi frate? Şi erau modificări logice, însă directivele veneau de undeva.

– În acest caz unde schimbăm şi ce schimbăm?

Nu ştiu, nu mai cunosc sistemul, însă cred că trebuie schimbat totul. Trebuie să schimbăm tot, să luăm oameni tineri, nealteraţi şi introduşi în sistem. Fără să fie implicaţi în politică. Noi românii nu putem ieşi din acest dezastru pentru că totul este politic şi totul este dirijat. Cel puţin aşa bănuiesc.

Sistemul actual obligă părinţii să plătească meditaţii

– Spuneaţi de faptul că învăţământul nu are finalitate. Există o ruptură între sistemul preuniversitar şi cel universitar?

Nu există ruptură. Eu mă uit la proiectul meu. Eu am discutat cu cei de la Universitatea de Medicină de la Iaşi. Ne-au cerut opinia atunci când au schimbat puţin admiterea, au chemat profesori cu experienţă. Ei ştiu să-şi facă treaba.

– Mă refeream la pregătirea elevilor, la diferenţa de programă. De exemplu, elevii pot să ia admiterea la Univesitatea de Medicină doar cu ceea ce se învaţă la clasă?

Nu există. Iar aici Ministerul Educaţiei este foarte vinovat. Şi am mai spus asta în mai multe interviuri. Privitor la medicină, dacă elevul nu face pregătire particulară, atunci el este un elev ratat. Acesta este un adevăr. Programele au rămas de acum 20 de ani, manualul s-a făcut după programa de atunci, conţinutul este ăsta care este, iar o singură oră pe săptămână este o bătaie de joc. Manualul este de două sau trei ore pe săptămână. Sistemul actual obligă părinţii să plătească meditaţii. Eu nu fac meditaţii, dar fac proiecte. Se mai încearcă tot felul de artificii. Tu, ca profesor, să fii pus în situaţia în care, dorind să ajuţi elevii, să nu-i trimiţi la pregătire în particular, să fii obligat să minţi că faci curs opţional ca să mai ai o oră în care să-l poţi aduce pe elev cu materia la zi. Aceasta este o mizerie totală. Mă pui în situaţia să mint. Păi atunci ce educaţie mai facem? Şi se întâmplă treaba asta. Copiii m-au rugat să mai bag o oră de opţional, însă eu le-am zis că aşa ceva nu fac. Da, vin şi lucrez gratuit, însă asta este altceva, dar eu nu mint.

– Şi acest fenoment este întâlnit în aproape toate şcolile.

Aşa ceva este inadmisibil. Nu există concordanţă între manuale, între manuale şi programă. Este un dezastru. Clasa a XI-a şi a XII-a de la specializarea Filologie nu fac deloc Biologie. Ce cultură generală poate să aibă un asemenea copil? El nu îşi cunoaşte propriul corp. Aceasta este o chestiune sacră. Cum să nu te cunoşti pe tine? Sunt elevi care nu fac diferenţa dintre urină şi materie fecală. El nu ştie de unde apare urina. Vin la mine pentru Medicină. Te doare capul în totalitate, nu doar encefalul.

De ce să mă duc eu la oră de sex, când pot să mă duc la o lecţie de cultură generală

– Apropo de cunoaşterea propriului corp, ar putea fi introdusă şi o oră de educaţie sexuală? Este un subiect dezbătut în ultima perioadă, atât de părinţi, cât şi de Biserică.

Aceasta a fost o discuţie tabu. Poţi să faci educaţie sexuală foarte mascat. Nu trebuie să spui că merg la educaţie sexuală. Eu nu merg să învăţ să fac sex. Pune acest subiect la Biologie. Pune la clasa a XI-a Anatomia şi fiziologia omului şi pune jumătate de an reproducerea. Aici pot fi atinse subiecte precum anticoncepţionalele şi bolile cu transmitere sexuală. De ce să mă duc eu la oră de sex, când pot să mă duc la o lecţie de cultură generală. Nu e mai elegant aşa? Dar cine să facă asta?

– Deci noi ne împiedicăm în terminologie acum.

Da, şi să nu-l obligi pe elev să vină să înveţe sex. Îl chemi la o oră de cultură generală, la o oră în care îşi cunoaşte propriul corp. Dar noi, ca profesori, avem timp? Noi avem materie de trei ore pe săptămână şi suntem obligaţi să o facem într-o singură oră.

Elevii de la ţară sunt condamnaţi!

– Privind în urmă, acum, în prag de pensie, ce anume s-a schimbat în sistemul de învăţământ?

Nimic nu s-a schimbat. Am lucrat şi la universitate în cercetare trei ani. Chiar stăteam şi făceam o retrospectivă şi mă gândeam că în perioada comunismului când eram în cercetare nu aveam bani. Nici acum nu avem bani. Însă în acea vreme, ca să ne întărească capacitatea de muncă, ne puneau, din când în când, să facem o listă cu materialele necesare. Când vedeau că totul merge prost şi erai într-o cădere morală ne puneau sa facem un necesar de materiale. Şi stăteam aşa o săptămână, scriam toate materialele, toate substanţele. Nu se dădea însă nimic. Anul următor la fel. Când am ajuns în învăţământ şi mi s-a cerut necesar de materiale am început să râd. Evident, nu a venit nimic. Singurii bani care au fost daţi a fost acum 15 ani, vreo 3.000 de lei, şi am adus în laborator materiale, pe care le-am aşezat ca pe sfintele moaşte pentru că ştiam că altceva nu mai primim. Cinci microscoape şi cinci lupe. Însă astea trebuie să fie lucruri curente. Eu, în 40 de ani, unde am lucrat, am primit bani pentru materiale o singură dată, acum 15 ani.

– Aţi amintit de acea listă cu necesarul de materiale, listă la care aţi scris o săptămână. Şi acum se plâng profesorii de zecile de liste şi rapoarte pe care trebuie să le facă şi de birocraţia din sistem.

Vreau să amintesc doar de condica de prezenţa. Condica de prezenţă înseamnă să stai la rând. 70 de profesori stau la rând într-o zi să prindă condica de prezenţă, condică care este o mare păcătoşenie. Dacă eu, în calitate de profesor, mi-am făcut o planificare şi am dat-o conducerii, atunci pot fi verificat după acea planificare. „Este săptămâna a VI-a? Ce predă Nedea? Asta”. Atunci poate veni la oră şi mă verifică. Nu, eu trebuie să stau la condică şi să scriu ce am scris deja. Iar asta este o jignire. Să stea 50-70 de profesori, în fiecare şcoală, la rând ca idioţii. În pauză, în loc te deconectezi, să îţi vezi de elevi, să îţi vezi de treaba ta tu trebuie să stai la rând ca să semnezi condica. Da, poţi semna că eşti prezent şi la revedere.

– Există în acest moment o diferenţă evidentă de resurse materiale între şcolile din mediul rural şi cele din urban. Condamnăm elevii din mediul rural în acest fel?

Sigur că da. Elevii de la ţară sunt condamnaţi la o educaţie precară, la o educaţie cu suplinitori. Nici nu mai ştiu acum dacă există suplinitori doar cu liceul. Dacă mai există acum suplinitori doar cu liceul, atunci acei copii, care nu au nicio vină, sunt condamnaţi. Şi probabil există pentru că Statul român nu se ocupă de educaţia copiilor. Este un adevăr. Copiii de la ţară sunt condamnaţi.

– Copii foarte inteligenţi.

Sigur că da. Eu văd lucrul acesta la proiect. Este ProRuralisul. Am predat la o clasă ProRuralis şi au venit în clasa a IX-a, iar elevii erau sub nivelul unuia de la oraş. Ca nivel de pregătire aveau cam 20%. Deci le lipsea 80%, iar asta din vina sistemului. I-am văzut şi le-am spus aşa: „Copilaşi, vă trebuie doi ani şi vă reveniţi. Nu vă simţiţi complexaţi faţă de ceilalţi pentru că sunteţi capabili”. Şi aşa a fost. Şi-au revenit, iar după doi ani nu-i mai recunoşteai. A fost însă nevoie de o recuperare. E o tragedie la ţară. Iar profesorul nu are nicio vină. Este o luptă între navetă, cu ce mă duc şi cu ce vin şi nici nu este motivat financiar.

– Ce alte probleme vedeţi la sistemul de învăţământ? Sau privitor la ce?

Privitor la diriginţie, de zeci de ani. De ani de zile fac diriginţie. Eu am făcut însă Facultatea de Biologie, iar pedagogie am făcut pentru a preda Biologie. Însă educaţia unui copil necesită studii serioase de specialitate.

– Deci este nevoie de psihologi şcolari.

Sigur că da. Şi eu văd aşa. De ce să-mi dea mie 300 sau 400 de lei pe diriginţie şi să nu plătească pentru cinci clase 2.000 de lei unui profesor care a făcut psihologie, care a învăţat ce şi cum. Să i se dea cinci clase de care să se ocupe. Nu doar să-l întrebe de ce a lipsit, ci să se ocupe de problemele mai profunde. Ce este acum este amatorism. Şi vă spun pentru că am lucrat ca diriginte. Eu m-am forţat să fac asta, însă la mine a fost o chestie necalificată. Dacă te duci însă la psihologie unde ţi se zice că după ce termini vei educa copii de liceu, de la a IX-a la a XII-a şi ai următoarele obiective, atunci te poţi pregăti doar pentru acea activitate. Iar copiii aceştia au nevoie de educaţie spirituală şi nu mă refer la religie, ci de mult mai multe lucruri. Lucruri pe care oricât aş vrea eu să le fac, cu toată experienţa, nu sunt în stare să le fac pentru că nu am pregătirea celui care urmează patru ani de psihopedagogie. Şi nu psihologi ai şcolii. Ei se ocupă de cu totul alte probleme. Eu am dat, la diriginţie, un test pentru a alege liderul clasei. A durat doi ani testul. Când să-l termin nu puteam şi nu ştiam ce să fac. Păi dacă nu am pregătire în acest sens? Şi o spun la modul foarte sincer. Dacă vrei să faci educaţie ştiinţifică cu copiii atunci merită să faci asta. Faci educaţie aşa, după cum a învăţat Burebista? Şi mai este o problemă şi cu Religia. Fă în locul ei Istoria religiilor, pentru că elevii vor. Mă refer la cei de liceu. La gimnaziu lăsăm problema asta să o dezbată psihologii. La fel, trebuie băgate curentele politice ca studiu în şcoală. Şi fără un anumit interes. Să se înveţe despre nazism, despre comunism şi tot ce face referire la doctrină. Şi văd elevii vor asta.