Ei bine, aflaţi, dragi tineri revoluţionari, că nimeni nu poate face minuni, iar dacă schimbarea nu porneşte de jos în sus, de la noi toţi adică, poţi să te enervezi şi să comentezi pe Facebook cât vrei, tot nu vei schimba nimic. Toată „lumea nouă” e fericită acum că a câştigat, dar nimeni nu e pregătit de treabă. Pentru că despre asta e vorba, despre treabă, despre cine face treabă bună, cine lasă în urmă un lucru bine făcut.
Bun, a fost un rând de alegeri cu mare tam-tam. Până acum cele europarlamentare nu prea aveau importanţă, dar iată că anul asta au avut. Aşa cum era de aşteptat a fost mai mult o manifestare a voinţei şi ambiţiei politicienilor, fiecare partid a demonstrat ce poate, cât de mult îşi înfoaie penele. A fost o pregătire pentru prezidenţiale şi pentru locale, dar o pregătire dură, ca atunci când doi boxeri se antrenează, însă fără mănuşi şi cu lovituri adevărate. Cel puţin aşa spun „analiştii”. Nu ştiu cât a fost asta, dar cu siguranţă a arătat cam cum stă treaba în teren cu unii. Nu vă temeţi, acesta nu va fi un articol despre politică, ci despre mentalităţi.
Să zicem cum zice majoritatea: au câştigat partidele din opoziţie, au zdrobit „penalii”, „ciuma roşie”, „incapabilii”, „corupţii” etc. Când a mai venit şi arestarea lui Dragnea, lucrurile păreau de-a dreptul ireale. Aproape că te făcea să te simţi ca la Revoluţia din ’89. Cred că ar fi fost un motiv de leşin de fericire pentru cine „vede enorm şi simte monstruos”…
Să nu uităm un lucru, însă: duminică a fost doar un joc pe hârtie… Unul jucat de unii ca la carte, după teorii verificate şi garantate, cum ar fi genul de campanie negativă à la Arthur Finkelstein, prin care faci doar acuze despre minusurile adversarilor până la paroxism şi nimic mai mult. Pentru că, să fim sinceri, băieţii şi fetele acelea care şi-au bazat întreaga campanie pe instigarea la ură şi dispreţ faţă de un om sau partid nu au demonstrat cât de eficienţi sunt la munca propriu-zisă, creativă, de la „coada sapei” cum se zice. Sigur că la jocuri pe calculator oricine e bun, dar în rest…
Asta ca să nu mai vorbesc despre faptul că mulţi dintre aceşti tineri, pentru că ei au făcut diferenţa, dacă nu cumva majoritatea covârşitoare, nu sunt sinceri cu ei înşişi când spun că vor să schimbe ţara, că nu mai vor corupţie, că vor să se respecte legile ş.a.m.d. Pentru că demonstrează zi de zi, în teren, că tocmai ei sunt dintre cei care nu respectă condiţiile amintite, că nu sunt pregătiţi pentru schimbările pe care vor să le impună viitorului.
Prin urmare rezultatul acestor alegeri îi îmbată pe unii cu apă rece. Dar rece, nu glumă.
Acum România, la prima impresie, dă senzaţia de „deşteptare”, că românii se deşteaptă, ascultă în sfârşit de îndemnul imnului naţional. Aşa ar crede cineva venit din exterior, dar unul care cunoaşte bine mentalitatea românilor, nu se înşală. Şi de data asta, ca şi în celelalte, e o mare abureală, o extaziere pe degeaba.
În primul rând, un partid mare cum e PSD, care pierde alegerile, nu dispare, el va rămâne şi se va reface pentru că nu e doar un partid, ci e o mentalitate. La fel se va întâmplă cu restul: penali, incompetenţi, hoţi, corupţi etc. În al doilea rând, partidele care îi vor lua locul nu vor fi altele picate din cer, ci tot aceleaşi care au tot fost pe scena românească.
Sigur, veţi spune, dar ce să spunem de partidele „noi” cu tineri dornici să schimbe ţara?… Ei bine, nici aici nu e ceva nou. Nu vreau să cobesc, dar istoria e condamnată să se repete. Sunt aşteptări ce vor fi înşelate din toate părţile, atât de la votanţii care speră degeaba într-o schimbare miraculoasă, cât şi de la partidele care au câştigat şi care şi-au bazat victoria pe ura faţă de alţii. Deci nu vorbim despre o schimbare reală, ci despre un vis pe care nu-l putem transforma în realitate. Nu încă.
La mine în sat prezenţa la vot a fost de 62%. Nu cred că s-a mai pomenit aşa ceva în istoria recentă. Dar toţi cei care au venit să voteze pentru „nou” şi împotriva „vechiului” nu au dat dovadă nici măcar o dată că sunt în stare de o mobilizare activă şi fructuoasă pentru o viaţă mai bună, pentru civilizaţie, în spiritul pe care şi-l doresc conducătorilor viitori preferaţi. Iar aici prezint câteva exemple de fapte, nu doar teorii, care confirmă acest lucru şi care spun multe despre adevăratul simţ civic al românilor de azi, în general.
Au fost nenumărate momente când s-a făcut apel ca fiecare familie să-şi facă şi să-şi menţină curăţenia în faţa casei, dar viitorii votanţi revoluţionari au protestat vehement pe grupurile de socializare că nu ei trebuie să facă aşa ceva, ci Primăria, deşi este o hotărâre de Consiliu Local care stabileşte acest lucru, cu tot cu amenzi, plus ca ar fi fost o treabă de bun simţ şi redusă ca intensitate şi efort. S-a făcut apoi din nou apel să se strângă ambrozia din jurul caselor, s-a chemat la clacă, dar nu a venit nimeni, deşi toţi se plângeau din faţa calculatoarelor că au alergie. Tot Primăria trebuia să facă şi treaba asta. Când s-au făcut proteste pentru siguranţa pietonilor la trecerile de pe strada E85 fiindcă mureau oameni călcaţi de maşini pe bandă rulantă nu au venit decât aproximativ 50 de cetăţeni, cu tot cu jurnalişti şi invitaţi din afară, restul nimic. Să nu-mi spuneţi acum că cei nou aleşi la conducere, din viitor, vor face ceva mai mult decât înaintaşii lor…
Ei aşteaptă să li se dea, să li se facă, aşteaptă de la cei pe care i-au votat să le rezolve absolut toate problemele, dar nu înţeleg un lucru: că nu un conducător le rezolvă problemele ca prin magie, ci ei înşişi trebuie să pună umărul, să se implice, să fie activi în această schimbare. Fiindcă schimbarea mult dorită o facem cu toţii mai ales după ieşirea de la vot, nu doar acolo. Ei cred că o viaţă mai bună este asigurată doar cu o ştampilă după ideea că gata, i-am ales pe ăştia care trebuie, de-acuma îmi văd de treaba mea ca şi până acum…
Comoditatea e la mare căutare zilele astea. Dacă s-ar fi rezolvat şi votarea cu un click pe PC sau o atingere pe ecranul telefonului, ar fi fost şi mai bine. De restul, de organizare să se ocupe cei aleşi, că de aia au fost aleşi, nu? Ei bine, aflaţi, dragi tineri revoluţionari, că nimeni nu poate face minuni, iar dacă schimbarea nu porneşte de jos în sus, de la noi toţi adică, poţi să te enervezi şi să comentezi pe Facebook cât vrei, tot nu vei schimba nimic. Toată „lumea nouă” e fericită acum că a câştigat, dar nimeni nu e pregătit de treabă. Pentru că despre asta e vorba, despre treabă, despre cine face treabă bună, cine lasă în urmă un lucru bine făcut.
În rest politica e neschimbată, cei care vor ajunge la putere vor dezamăgi la fel de mult şi de dureros ca şi ceilalţi pentru că se aşteaptă prea multe de la ei şi nu vor putea face faţă unei presiuni atât de mari… Proprii susţinători vor fi primii care îi vor condamna. Pe scurt este vorba despre fluxurile şi refluxurile politicii: „Vin ai noştri, pleacă-ai noştri”, ştiţi voi…
