PSD la Vaslui. Radiografia unei calamități
Dumnezeu s-a oprit la Vaslui. A văzut că locul era ocupat de PSD şi s-a retras. PSD şi strămoşii domnesc nestingheriţi acolo de 26 de ani. De aceea la Vaslui nu se întâmplă nimic. Timpul curge egal din vremuri de demult, dar de când cu treimea FSN-PDSR-PSD, el a încremenit.
În ţinutul acesta năpăstuit, populat cândva de răzeşi mândri şi străjuit de codri seculari, sărăcia face legea. Poporul şi-a pierdut orice nădejde de mai bine şi s-a resemnat. România fatalistă s-a născut, probabil, la Vaslui. Medici ori profesori disperaţi că nu au găsit altundeva un loc de muncă îşi fac cruce şi părăsesc în grabă ţinutul.
Peste poporul acesta umilit, trăind în sate înglodate, s-a superpus o pătură de potentaţi pesedişti, veritabili dinozauri uitaţi de istorie. Cei din sate practică un creştinism sui-generis, împăunat cu superstiţii păgâne, lăsate să funcţioneze slobod. Fenomenul Tanacu s-a născut, deloc întâmplător, pe aceste meleaguri. La fel de firesc, exorcistul criminal a fost apărat de credincioşi. O lege abstractă şi inumană, evident, l-a găsit totuşi vinovat şi la condamnat. Iar oamenii de acolo sunt convinşi că el este un „trimis”, devreme ce poartă barbă şi afişează crucea. De aceea l-au însoţit călduros şi la intrarea, şi la ieşirea din puşcărie.
Vasluiul e monolitic. Peste mentalitatea fatalistă a oamenilor s-a aşezat ca un blestem al istoriei o administraţie vorace, care a discreditat orice opoziţie, domnind monarhic absolutist. Specia care conduce este o confrerie istoric-reziduală ce stăpâneşte cu mână de fier peste o populaţie compusă masiv din asistaţi. Acest clan de rubedenii politice şi de sânge asigură perpetuarea sărăciei şi lipsa oricărei speranţe. În alte ţinuturi din molcoma noastră Moldovă a mai intervenit, la răstimpuri, câte o schimbare. Disperaţi, oamenii au deprins gustul alternativei: să mai încercăm şi altceva!, şi-au zis. Molohul fesenisto-pesedist a mai fost temporar blocat din drumul lui spre absolutim pe la Iaşi, pe la Botoşani sau pe la Bacău. Nu şi la Vaslui, unde pământenii nu vor să rişte nimic. Ei se ţin locului cu îndârjire, cum au fost, apărându-şi… „sărăcia şi nevoile”. Fatalişti, ei cred că sărăcia e de la Dumnezeu, iar pesediştii, în lipsa concurenţei sunt trimişii Lui.
TVR2 a difuzat recent o poveste cutremurătoare despre sărăcia ca stare de spirit şi ca forma mentis, despre părinţi iresponsabili şi stăpâni decrepiţi. Povestea de după poveste. N-am văzut nimic mai trist în ultimii ani. Copii trăind într-o mizerie materială şi morală demnă de tropicele triste ale lui Levi Straus. Părinţi beţivi ori reduşi mintal, ori pur şi simplu striviţi de sărăcie îşi abuzează copiii. Îmi veţi spune: se întâmplă pretutindeni, nu doar la Vaslui. Numai că aiurea mai poţi găsi o urmă de speranţă. Vreo instituţie a statului, profesionistă, care să-şi ia misia în serios. Ori vreo biserică dispusă să-şi asume şi misiunea socială, nu doar cea spirituală. La Vaslui însă, întreg conclavul – poporeni şi politici – e pesedist. Politicii se înmulţesc prin viviparitate. Ce se poate isca dintr-un dinozaur pesedist decât un pesedist mai mic, dar la fel de corupt şi imun la critică? Toată ştăbimea vasluiană s-a autoreprodus. Lanţul trofic nu cunoaşte nici o cenzură. Chestionaţi în legătură cu imaginile ce vorbeau despre sărăcia devastatoare şi distrugerea sufletelor nevinovate de copii, mahării de la judeţ – că se numeau vicepreşedintele Consiliului Judeţean ori directorul Agenţiei pentru protecţia copilului – dar şi cei locali – primăriţa de la Soleşti spre exemplu – dădeau resemnaţi din umeri şi acuzau vitregia vremurilor. Care vitregie vine din vremuri imemoriale, probabil de la invaziile tătărăşti. Aceşti dinozauri care se reproduc prin realegere perpetuă de zeci de ani nu au sentimente, nu au raţiune, nu au nimic în afara grijii de a nu fi dislocaţi. Cu indivizi încumătriţi la toate palierele vrem să generăm schimbare şi speranţă? Dacă ar fi mai „luminată”, capitala Moldovei ar trebui să funcţioneze ca un centru de iradiere a schimbării şi ca un pol de dezvoltare capabilă să includă în aria influenţei sale şi Vasluiul. Aşa cum lucrează Clujul ori Timişoara pentru Transilvania şi Banat. Mi-e teamă însă că Iaşul abia dacă îşi ajunge sieşi. Asumarea mentală a diversităţii este o premisă esenţială a schimbării. Mai încercaţi, dragi vasluieni şi altceva! Vă asigur că nu doare.
Vasluiul e cel mai sărac ţinut din Uniunea Europeană. Când vor înţelege că principala sursă a sărăciei este gândirea monoică vor intra şi vasluienii în istoria modernă. Doar concurenţa este una din valorile fundamentale ale modernităţii. Dar pasul obligatoriu pe care trebuie să-l facă este să dea de pământ cu Partidul Sărăciei Durabile (PSD).
Mihai Dorin este istoric şi publicist
Hi, this is a comment.
To get started with moderating, editing, and deleting comments, please visit the Comments screen in the dashboard.