Înapoi, spre 20.20
ALDE a murit, PMP şi Pro România sunt cu câte un picior în groapă, USR e la un pas de sinucidere şi nici PNL nu se simte prea bine!
Alegerile din 2020 – locale şi parlamentare – vor marca fundamental următorul deceniu. Din pricina populismului, incompetenţei şi corupţiei clasei politice, România a ajuns în momentul în care orice pas înainte se traduce printr-un îngrijorător tremur al întregii societăţi.
E o naivitate să mai credem că în viitorul apropiat se vor realiza reforme profunde, adică o nouă şi judicioasă reîmpărţire administrativ-teritorială, o redefinire a şcolii româneşti pe baze moderne ori o tratare a sistemului medical, putred până în măduva oaselor. Confruntate cu efectul devastator al măsurilor imbecile luate în ultimul deceniu şi mai bine, partidele vor sta pur şi simplu să vadă ce se va întâmpla, dând eventual din umeri. Dar ar fi o mare greşeală să-i uităm pe cei care au participat la impunerea tuturor acestor decizii – în frunte cu Călin Popescu Tăriceanu (variantele 2008 şi 2018) şi puşcăriaşul Liviu Dragnea!
O vom lua din nou de la început abia când nu vom mai găsi bani de pensii şi salarii, iar statul va intra într-o criză fatală. S-a mai întâmplat. Şi în 1981, minţi ceva mai luminate atrăgeau atenţia că sistemul comunist îşi începea prăbuşirea, dar Ceauşescu îşi continua delirul naţionalist în scandările proletariatului. Ca să fie sigur că nu-l mai contrazice nimeni, cu câţiva ani înainte desfiinţase facultatea de psihologie şi marginalizase cibernetica. Haosul din capul oamenilor ca şi cel din economie ajungeau secrete de stat păzite de securitate!
Ce s-a schimbat? Venit la putere după căderea guvernului Dăncilă, PNL confirmă că nu are nici curaj, nici caracter, nici viziune. Cu membri de partid foarte asemănători pesediştilor, formaţiunea lui Ludovic Orban critică azi ce susţinea ieri, şi susţine acum ce nega cu vehemenţă în opoziţie. Halal! Nici nu mai are rost să mă aplec asupra bâlbelor şi aberaţiilor acestui partid, de vreme ce liberali cu ştaif precum Adriana Săftoiu şi-au exprimat deja public şi argumentat dezamăgirea şi stânjeneala faţă de noul executiv. Îi vedeţi pe liberali făcând reformele absolut necesare, când una dintre principalele lor preocupări constă în a-şi ascunde averea? Crede cineva că Orban a trăit cu 3000 de lei pe lună, când pe vremea lui Crin Antonescu „taxa” pentru un loc eligibil pe listele electorale varia între 50.000 şi 100.000 de euro?
Ca situaţia să fie şi mai ridicolă, „alternativa” USR s-a transformat într-un soi de panaramă cu monstruleţi caraghioşi, în care membrii de partid se stuchesc între ei, fără să înţelegi ce atacă şi ce apără. Principii, în niciun caz! Păi dacă indivizii ăştia, şcoliţi zice-se, nu-s capabili să rezolve situaţii simple, de partid, în care înţelepciunea unui lider ar trebui să reprezinte principalul mecanism de apărare a integrităţii (de toate felurile), ce pretenţii să mai ai de la ei? Vor moderniza ăştia statul odată ajunşi la putere? Mai curând se vor bate ca chiorii!
Cât priveşte ALDE, PMP şi Pro România, ce mai poţi spune în afară de faptul că aceste partide duplicitare reprezintă doar nişte grupuri de interese? La anul, nu vor mai reprezenta decât nişte fantome. Interesele se vor transfera la altă bancă.
Prin urmare, ALDE a murit, PMP şi Pro România sunt cu câte un picior în groapă, USR e la un pas de sinucidere şi nici PNL nu se simte prea bine! Doar PSD se apropie din nou de forma maximă. Cu asemenea adversari, nici nu e de mirare!