Ceea ce face managerul de la Viitorul și ceea ce se reflectă în realitatea deloc roză a fotbalului românesc, contează mult mai mult decât o ipotetică victorie cu 1-0, obținută la Gent
Rezultatele de până acum ale echipelor românești în Cupele Europene, comentate în fel și chip, au adus în prim-plan, înfrângerea categorică a Viitorului la Gent, la un scor de tenis. Tot ceea ce a realizat Hagi cu (nu” la”) acest experiment unic în fotbalul românesc, poate și european, este luat la refec, este tratat cu trimiteri nesărate la tenis, și miștocăreli de peluză. Trebuie de spus că rezultatul de la Gent nu este ușor de digerat. Degeaba spune Hagi, cu autoironii amare, că 3-6 e mai bun ca acel 0-5 de acum trei ani tot de la Gent, acest scor nu exprimă coordonatele reale ale eșecului din Flandra. Viitorul a fost condusă cu 1-5 la pauză, iar la 1-6, belgienii au pus frână mașinii de goluri, permițându-le ”futuriștilor” să mai dreagă busuiocul. Speranțele pentru meciul retur sunt, practic, nule. Sunt absolut sigur că Hagi va ataca furibund, inclusiv cu fundașii, pentru a înscrie cât mai repede, iar la primele contraatacuri belgiene, socoteala se va încheia. Hagi nu poate concepe un meci decât astfel. Cu toate astea, susținem cu încăpățânare că rolul lui Gheorghe Hagi în peisajul fotbalstic autohton este altul. Există ideea că, dacă nu poate să îmbunătățească cu nimic coeficientul UEFA al României, Hagi să lase baltă cursa pentru Europa, să lase locul altora mai ”patrioți”, lui Niculaie de la Astra, de exemplu, că tot el a fost următorul în clasament. Niculaie i-ar fi ținut strâns la piept, pe Hagi (Ianis), Băluță, Vînă și nu le-ar fi dar drumul, ar fi adus vreo trei portughezi expirați, vreo doi franțuji și tot atâția congolezi trecuți de valurile primei tinereți și poate rezultatul ar fi fost un pic mai bun. De acord, dar…
Nu am fost un contribuabil la templul mediatic al lui Gică Hagi. După experiența nefericită de la începutul mileniui, atunci când printr-o decizie sinucigașă, i s-a acordat complet debutantului antrenor responsabilitatea naționalei mari, am considerat că Hagi mai are enorm până a deveni un bun tehnician. Totodată, am criticat modul emfatic și chiar ușor agramat în care se exprima antrenorul-ucenic și am fost împotriva derapajelor comportamentale ale celui înălțat pe piscuri regale. Începând, dacă vreți, cu ”statuia” din 1998, continuând cu lălăiala păunesciană care l-a readus la națională înaintea unui meci cu Ungaria și încheind cu recentele atacuri și contraatacuri , spre deliciile pseudotabloidelor care domină presa de astăzi. Sunt convins că nici acum Hagi nu este chiar superantrenorul pe care îl visează unii, dar nu mai e nici novicele din 2001.. De acord dar….
Aici e vorba de altceva. De contribuția managerului-antrenor Hagi la dezvoltarea fotbalului românesc, la proiectul său unic, care a format trei sferturi din echipa care a explodat la Euro 2021 și aproape jumătate din naționala mare. Un proiect de creștere a talentelor, pe bani proprii, pe care statul (adică FRF) n-a reușit să îl conceapă. Mircea Sandu avea alte preocupări, iar de la Răzvan Burleanu avem, deocamdată, doar promisiuni. Era mai bine ca,pe bani lui Hagi, să se construiască o nouă multinațională care să vizeze grupele europene, decât starea de fapt de la naționala României? Poate că Hagi nu știe prea multă filosofie , dar știe să investească, să crească, să vândă și să reinvestească. Tocmai sublimul care lipsește cu desăvârșire din fotbalul mioritic. Când suntem mai mult dinamoviști, fecesebiști, clujeni, craioveni, etc decât români, este ușor să ajungi la concluzia că viitorul fotbalului românesc nu stă în Drăguș sau Calcan, ci în Culio și Omrani. Și să mai spunem, oare că Hagi a contribuit esențial la resuscitarea unor fotbaliști trecuți pe linie moartă, precum Dică, Alibec, Țucudean și poate Gabi Iancu? N-are importanță, cum n-are nici echipa U21. Important este eșecul cu 3-6 de la Gent, care a făcut Rrrromânia de râs în Europa.
Încă ceva, din lanțul amintirilor. Pe vremea aceea de la începutul mileniului, pe când îl criticam pe antrenorul Hagi, multă lume mă admonesta ERONAT că am uitat ceea ce a făcut jucătorul Gică Hagi. După cum vedeți, aici realizările marelui decar nici nu apar, semn că este vorba aproape exclusiv de ceea ce face managerul Gică Hagi la Viitorul și ceea ce se reflectă în realitatea deloc roză a fotbalului românesc. Iar reflexia aceasta contează mult mai mult decât o victorie cu 1-0, obținută la Gent în stil danpetrescian. Acești jucători, o parte din ei, aproape necunoscuți, joacă în Liga Europa, și capătă experiență. Pentru România, nu pentru Insulele Capului Verde! Așa că, iertați-l pe Gică Hagi pentru ”rușinea de la Gent”, mai are de livrat jucători naționalei.
