Că nu odată cei împuterniciţi cu administrarea banului public uită de lege, se ştie. Până la delapidare e mai puţin decât un pas. Un raport al Legislativului judeţean (Iaşi) e plin de exemple cu acele comune ale căror bugete au cunoscut frauda, într-o proporţie mai mică ori mai mare: Braeşti, Ciurea, Cotnari, Golăeşti, Movileni, Mironeasa, Popeşti, Prisăcani, Roşcani, Sineşti ori Tomeşti.
Frecvent, după cum se menţionează în documentul arătat, delapidările apar ”prin trecerea de sume mai mici în tulpina recipisei – care se înaintează contabilităţii primăriei (n.a.) – şi mai mari (adică exact cât se încasează – n.a.) în recepisa înmânată contribuabilului”. Apoi, în materie de colectare, ”comunele sunt ameninţate de a pierde cu totul anumite sume restante, datorită slabului interes manifestat de cei de la percepţii (…), care procedează cu prea mare uşurinţă la declararea insolvabilităţii contribuabililor”.
Despre toate acestea ne facem o idee lecturând ”Expunerea situaţiunii judeţului Iaşi făcută de către Comitetul permanent, cu ocaziunea deschiderii sesiunii ordinare a Consiliulul general, la 15 octombrie 1882” (lucrări publicate în M.Of. no. 140/1883). Evident, expunerea ca atare se baza pe constatările unui organism de specialitate – Serviciul de control al judeţului Iaşi, care avea capacitatea de a verifica 12 percepţii comunale pe an. Sumele stabilite ca fiind delapidate la primăriile amintite nu întreceau valoarea de 2000 lei/caz. Însă, să spunem, că la acel moment, aceste valori erau apreciabile, de moment ce ”ziua de muncă manuală în timpul primăverii era lei 1 şi bani 50, în timpul verii 2 lei, în timpul toamnei şi iernei 1 leu”. Sau, dacă ne referim la preţurile animalelor: un ”bou de mâna I” valora 240 lei; un ”cal de mâna I” valora 500 lei (Tarife generale valabile pentru rechiziţiuni, M.Of. no. 195/1883). Tot de aici se desprind şi alte acte de indisciplină fiscal-bugetară. Şi anume, nu s-au predat spre cercetare Comitetului, toate dările de seamă (raportări financiar-contabile). Restante apăreau comune precum: Cotnari, Holboca, Hermeziu, Bosia ori Târgu-Frumos.
Din acest motiv, şase primari au fost acţionaţi în judecată. O privire asupra bugetului de atunci ni-l relevă ca fiind uşor excedentar, însă ”în suma de 729.905 lei, ca venituri ale comunelor, figura şi suma de 228.564 lei, datorii de încasat din anii expiraţi, ceea ce a făcut ca respectivele comune, între cheltuielile anului curent, să aibă a plăti suma de 180.020 lei şi 42 bani ca datorii, cu un plus de 28.035 lei şi 39 bani în raport cu anul precedent”. Între cauzele întârzierilor privind încasarea sumelor de către Fiscul de atunci, dincolo de ”puţinul interes arătat de perceptorii Statului”, apărea o situaţie cât se poate de obiectivă: ”lipsa de recoltă ce sătenii au avut a suferi în anul trecut”. Cu toate acestea, Comitetul nu uită să aducă mulţumiri prefectului judeţului Iaşi, care i-a ”uşurat greaua misiune” încredinţată de Legislativul judeţean, ”concursul binevoitor” al acestuia ”nelipsind nici un moment”.
