Cum a început revoluţia contra hărţuirii sexuale (I)

O nouă revoluţie pare să fi izbucnit în America odată cu primele acuzaţii la adresa legendarului cineast Harvey Weinstein. Revoluţia împotriva hărţuirii sexuale. 

Demascarea lui Weinstein a deschis o adevărată cutie a Pandorei. Bărbaţi celebri, care decenii au fost simboluri ale succesului şi puterii, au fost concediaţi sau trimişi în vacanţă ca urmare a acuzelor primite de la femei pe care le-ar fi abuzat de-a lungul timpului.

În 24 de ore, cum scria The Atlantic, jumătate de million de femei au transformat un slogan care ani şi ani a fost anonim, al unui NGO înfiinţat în anii 90 de o femeie pentru a salva fetiţele agresate sexual, în motorul unei mişcări mondiale: Me Too! (A se citi: Şi eu! Şi eu am fost abuzată, am cedat la abuz, am păstrat tăcerea). Şi, ca orice revoluţie, cei de pe margine s-au împărţit în două tabere, maxim trei. Tabăra pro, tabăra contra (care, ca-ntotdeauna în istorie, ştiu ei cel mai bine) şi cea a ridicătorilor din umeri. Însă în ciuda lor, istoria se desfăşoară, iar cultura se schimbă.

Pentru cei care nu au urmărit desfăşurarea evenimentelor, iată câteva amănunte.

Producătorul de film „adulat şi de temut, clasat al doilea după Spelbierg şi înainte de Dumnezeu” – cum îl descria The New Yorker, a fost dat în vileag de 83 de femei, multe dintre ele figuri celebre, care au cedat abuzului sexual în schimbul carierei. „Nu-ţi ruina prietenia cu mine pentru doar cinci minute”, îl cita pe Weinstein una dintre acuzatoare, Ambra Gutierrez, în The New Yorker, revistă ce a dedicat articole de excepţie pe această temă. Cu replici asemănătoare, Harvey, co-producătorul Miramax, cel care a reinventat un model pentru filmul independent prin succese de casă ca Pulp Fiction, Pacientul Englez, Shakespeare îndrăgostit, Discursul Regelui, a posedat armate de femei. Doar 6 dintre cele 83 de acuzatoare au spus povestea în anonimat, restul şi-au declarat deschis ruşinea. USA Today a publicat lista celor 83, iar BBC a publicat lista celor mai notorii, cu poze şi declaraţii de la Gwyneth Paltrow, Ashley Judd, Angelina Jolie. Multe mărturii sunt greu digerabile. Despre multe se auzise la Hollywood, mai ales că – aşa cum Washington Post, Huffington Post, The New York Times etc. au relatat – mogulul fusese dat în judecată şi acceptase să plătească despăgubiri la cel puţin opt dintre aceste foste partenere. Cu toate acestea, echipa sa s-a declarat mută de uimire!, iar Weinstein a negat orice acuzaţie de sex fără consimţământ şi aduce în apărarea sa contextul din anii 60-70 când cultura şi relaţiile de la locul de muncă erau altele! Însă în declaraţia sa oficială, el vorbeşte totuşi de nevoia de a-şi învinge pornirile, acceptă că a adus multă suferinţă şi îşi cere scuze.

Cazul Weinstein a atras o cascadă de mărturii publice şi acuzaţii de abuzuri sexuale de tot felul la adresa mai multe celebrităţi. O adevărată mişcare a început pe Twitter, după ce, pe 15 octombrie, actriţa Alyssa Murano a postat un îndemn la mărturie publică sub hashtag-ul me too, adresat tuturor celor care au fost victime ale hărţuirii sau violenţei sexuale.

CNN a alcătuit o listă completă a bărbaţilor acuzaţi recent, precizând că aceasta nu îi include pe cei acuzaţi de hărţuire sexuală înainte de Weinstein, ca Bill Cosby, Roger Ailes ori Donald Trump! Printre cazurile notorii – Kevin Spacey, protagonist în serialul de succes, The House Of Cards, a fost descris drept un predator (homo)-sexual.

Lista include importanţi oameni de media ca Roy Price, directorul Amazon Studios, Mark Halperin, director politic la ABC, acuzaţi de hărţuire sexuală la locul de muncă, propuneri şi agresiuni sexuale, respectiv masturbare în faţa unei angajate de la ABC News (cazul Halperin)! Michael Oreskes, editor la NPR, a fost trimis şi el în vacanţă după ce mai multe femei l-au acuzat pentru comportament sexual abuziv pe vremea când era la The New York Times. Cazul cel mai şocant din media este al lui Matt Lauer, crainicul de la NBC. Cel caracterizat acum drept cel mai mare om de televizune din toate timpurile a fost concediat peste noapte, după ce presa publicase doar o acuzaţie la adresa sa. Însă dezvăluirile care au urmat sugerează mai degrabă că NBC a acţionat rapid pentru a evita întrebările jenante privind complicitatea la acest tip de comportament. Ancheta cea mai detaliată a fost publicată de Variety. Lauer ar fi dăruit jucării sexuale unei angajate, în faţa alteia şi-ar fi dat jos pantalonii în biroul său, pe alta ar fi sechestrat-o în biroul lui, folosindu-se de un buton secret…

Am dat aceste detalii consemnate de presă pentru a arăta că acuzaţiile nu vizează fapte din zona gri, în care un gest involuntar e luat drept abuz, iar un compliment frumos este pe nedrept catalogat drept hărţuire. Nu trebuie să fii feminist pentru a admite că fapte ca cele relatate de presă şi enumerate aici sunt imorale şi, în unele cazuri (Weinstein, Halperin sau Lauer, de exemplu) sunt expresia unor abuzuri clare de putere. De altfel, toţi bărbaţii enumeraţi mai sus au cerut scuze public, au admis comportamentul propriu drept „rău şi nescuzabil”, cum spunea Oreskes, ori „jenant şi ruşinos” – cum admitea Lauer. Argumentul consimţământului, adus de Weinstein, are la bază motive legale (în apărarea sa faţă de eventuale procese de daune materiale), dar nu are, oare, şi o doză de ticăloşie? Poate fi Weinstein absolvit doar pentru că actriţele nu şi-au riscat prietenia cu el (a se citi nu şi-au riscat cariera) pentru cinci minute? Una dintre victime, Lucia Evans, vorbeşte despre asta pentru The New Yorker, arătând în fapt cum această problemă a capitulării, numită de predatorul cineast consimţământ, a sădit un sentiment de complicitate şi vină: „Am cedat, ca să spun aşa. Asta este partea cea mai oribilă şi de asta el a reuşit să facă astfel de lucruri pentru atât de mult timp, la atât de multe femei: oamenii cedează, iar apoi simt că parcă ar fi fost vina lor”. (Continuarea în ediţia de luni a Ziarului de Iaşi)

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul „Duke Initiative for Science & Society”